|
EMANUIL GOJDU (1802-1870), s-a nascut in Oradea.Era
de
origine
macedoromana.Dupa cursurile facute la liceul premonstratens din
Oradea,in 1820-1821 a fost student la Academia de drept din
Oradea
,apoi a frecventat dreptul la Pojon (Bratislava) si Budapesta.Dupa
absolvirea studiilor de drept se stabileste la Budapesta unde este
numit practicant la "Tabla Regeasca".In 1832 se
casatoreste cu
Anastasia Pometa ,o macedoramanca.In timpul revolutiei de la
1848-1849 Emanuil Gojdu a manifestat o atitudine moderata
,ridicandu-se ,alaturi de Nicolae Jiga ,Ioan Fonai si
altii pentru
despartirea bisericii ortodoxe romane de ierarhia sarbeasca.
In 1861
este numit comite suprem in comitatul Caras,unde a luat masuri ca
"limba oficiala peste tot in afacerile din launtru sa fie cea
romana". In 1866 a fost ales deputat de Tinca.Ceva mai
tarziu,dezamagit de neputinta de a-si realiza planurile in favoarea
egalei indreptatiri a romanilor transilvaneni s-a retras din viata
publica. Testamentul lui Emanuil Gojdu a fost redactat
in
4
noiembrie 1869 si a fost publicat in ziua mortii sale (3
februarie
1970). Aceasta continea urmatoarele clauze principale : in rastimp
de 50 de ani (1871-1921) doua treimi din venitul Fundatiei se
capitalizeaza, iar o treime se distribuie ca burse "acelor tineri
romani de religiunea rasariteana ortodoxa, distinsi prin purtare
buna si talent, nascuti in Ungaria (si Transilvania incorporata
atunci Ungariei), ai caror parinti nu sunt in stare cu averea lor
proprie sa duca in implinire cresterea si cultivarea copiilor
lor"
(paragraf 5, pag 1). In perioada 1921-1971, se
capitalizeaza trei
cincimi si se distribuie ca burse doua cincimi, iar in intervalul
1971-2021 se capitalizeaza o jumatate de venit si din cealalta
se
ofera burse. In sfarsit, in perioada 2021-2071, o zecime se
depune
in banca pentru fondul de rezerva, iar restul va fi folosit, in
afara de burse , "pentru orice scopuri ale romanilor de religiune
ortodoxa rasariteana din Ungaria". Fundatia era
administrata de o
reprezentanta de laici si slujitori ai altarului, avand in frunte pe
mitropolitul si toti episcopii diecezani romani greco-orientali din
Ungaria si Transilvania. Dupa realizarea unirii Transilvaniei cu
Romania, cae mai mare parte a averii fundatiei a ramas in Ungaria.
La 27 octombrie 1937 s-a incheiat un acord definitiv intre
guvernul
roman si cel ungar in aceasta chestiune.Mitropolia din Sibiu a ramas
lagatarain continuare a findatiunii, insa representantii ei au gasit
de cuviinta sa lase o parte din fondurile ei pentru romanii din
Ungaria.
|
