|
Si Gojdu, atunci cand a afirmat ca si dupa moarte isi
va servi de sub glie neamul, n-a rostit o metafora, caci, murind in 1870,
el a lasat prin testament averea sa pentru constituirea unei Fundatii
Gojdu. Aceasta fundatie, prin buna administrare a ajuns in timp cea
mai mare fundatie din Monarhia Austro-Ungara, dupa cum declara doamna
Maria Berenyi, cercetatoare a istoriei acestei fundatii. Ca sa ne dam seama
de dimensiunea ei si de scopul pe care l-a avut, este suficient de notat
ca din banii fundatiei, dupa dorinta marelui filantrop, romanii din Imperiu
au primit burse de studii in marile centre universitare europene, dupa
cum urmeaza:
| Perioada |
Numar burse |
Ajutoare studenti |
Burse elevi |
| 1870 - 1900 |
1492 |
358 |
455 |
| 1901 - 1918 |
1835 |
570 |
673 |
Dupa 1918, odata cu Unirea Transilvaniei cu Romania,
Fundatia Gojdu a ramas aproape in exclusivitate in Ungaria. Desi
prin Tratatul de pace de la Trianon, Ungaria era obligata sa restituie
fundatia (90 la suta din beneficii trebuiau date romanilor ortodocsi
din Romania, 6 la suta celor din Iugoslavia si Cehoslovacia si 4 la suta
celor din Ungaria), statull maghiar a amanat strategic protocolul
restituirii, Parlamentul maghiar ratificand acordul de restituire doar
in 20 iunie 1940, pentru ca pe 30 august acelasi an, dictatul de la
Viena sa i se anuleze efectul prin ocuparea unei mari parti a
Transilvaniei. In 1952 fundatia a intrat cu toate averile imobile si
mobile, prin nationalizare, in patrimoniul statului maghiar.
Care stat evident n-a simtit niciodata imboldul in acesti 50 de ani
de-a ingriji monumentul lui Gojdu din cimitirul Kerepesi din Budapesta.
N-a prea avut grija de el nici comunitatea romaneasca din Ungaria. Mai
mult, Vicariatul roman ortodox din Gyula a obtinut dupa stiinta noastra,
de la statul maghiar, ca rascumparare a unei parti din Fundatia Gojdu,
o suma de 30-40 milioane forinti. Suma ce a investit-o integral in
supraetajarea vicariatului, a sediului si locuintelor salariatilor,a
placarii lor cu marmura vanata si nici un forint pentru refacerea
mormantului marelui mecenat, ai caruia erau de fapt acesti bani.
Cum de altfel, nici pentru igienizarea marii Biserici Ortodoxe Romane
aflata vizavi de vicariatul ortodox din Gyula. Nu a intervenit nici statul
roman, nici episcopiile romanesti ortodoxe al caror slujitor credincios
si darnic a fost Gojdu, in viata si dupa.
Articol preluat din ziarul "Crisana"
|
