FUNDATIA GOJDU
Si Gojdu, atunci cand a afirmat ca si dupa moarte isi va servi de sub glie neamul, n-a rostit o metafora, caci, murind in 1870, el a lasat prin testament averea sa pentru constituirea unei Fundatii Gojdu. Aceasta fundatie, prin buna administrare a ajuns in timp cea mai mare fundatie din Monarhia Austro-Ungara, dupa cum declara doamna Maria Berenyi, cercetatoare a istoriei acestei fundatii. Ca sa ne dam seama de dimensiunea ei si de scopul pe care l-a avut, este suficient de notat ca din banii fundatiei, dupa dorinta marelui filantrop, romanii din Imperiu au primit burse de studii in marile centre universitare europene, dupa cum urmeaza:
Perioada | Numar burse | Ajutoare studenti | Burse elevi |
---|---|---|---|
1870 - 1900 | 1492 | 358 | 455 |
1901 - 1918 | 1835 | 570 | 673 |
Dupa 1918, odata cu Unirea Transilvaniei cu Romania, Fundatia Gojdu a ramas
aproape in exclusivitate in Ungaria. Desi prin Tratatul de pace de la
Trianon, Ungaria era obligata sa restituie fundatia (90 la suta din beneficii
trebuiau date romanilor ortodocsi din Romania, 6 la suta celor din Iugoslavia
si Cehoslovacia si 4 la suta celor din Ungaria), statul maghiar a amanat
strategic protocolul restituirii, Parlamentul maghiar ratificand acordul de
restituire doar in 20 iunie 1940, pentru ca pe 30 august acelasi an, dictatul
de la Viena sa-i se anuleze efectul prin ocuparea unei mari parti a Transilvaniei.
In 1952 fundatia a intrat cu toate averile imobile si mobile, prin nationalizare,
in patrimoniul statului maghiar.
Care stat evident n-a simtit niciodata imboldul in acesti 50 de ani de-a ingriji monumentul lui Gojdu din cimitirul Kerepesi din Budapesta. N-a prea avut grija de el nici comunitatea romaneasca din Ungaria. Mai mult, Vicariatul roman ortodox din Gyula a obtinut dupa stiinta noastra, de la statul maghiar, ca rascumparare a unei parti din Fundatia Gojdu, o suma de 30-40 milioane forinti. Suma ce a investit-o integral in supraetajarea vicariatului, a sediului si locuintelor salariatilor,a placarii lor cu marmura vanata si nici un forint pentru refacerea mormantului marelui mecenat, ai caruia erau de fapt acesti bani. Cum de altfel, nici pentru igienizarea marii Biserici Ortodoxe Romane aflata vizavi de vicariatul ortodox din Gyula. Nu a intervenit nici statul roman, nici episcopiile romanesti ortodoxe al caror slujitor credincios si darnic a fost Gojdu, in viata si dupa.
Articol preluat din ziarul "Crisana"