" Nu stim inca din tezaurul carei limbi vine cuvantul acesta incarcat de turturii aurii. De la un calendar la altul, traversand secolele, sarbatoarea isi schimba ziua, numele si haina, fara sa-si piarda insa marile intelesuri: dor de innoire, de nororc si prosperitate, incredere in bunavointa cereasca."

In tesatura vie a limbii, cuvantul Craciun desemneaza nu numai sarbataorea nasterii lui Iisus, ci si un personaj intrucatva legendar, numit chiar Craciun si caruia i s-a adaugat, cu vremea, apelativul <<mos>>.
Cine este oare acest personaj care ba aduce a om, ba a zeu.?
O imagine a acestei figuri se poate desprinde din povestiri.

<< Mai demult in lume era ca si azi, numai soare nu era, nici stele pe cer, ci numai luna care lumina pamantul si la lumina careia lucrau aomenii.
Pe atunci era si un om, anume Craciun, care avea nevasta si cateva fete. Craciun era foarte rau. Isi batea nevasta si fetele toate zilele, asa ca toate erau betegite si stalcite. Una era schioapa, alta ciunga, alta orbita, iar biata Craciunoaie era cu trupul numai o rana. Nu se odihnea decat atunci cand Craciun lipsea de acasa.
Intr-un rand, iata vine fugara de la casa parintilor ei cea care era sa fie Nascatoarea de Dumnezeu si se ruga pentru adapost.
- Am sa nasc, zise ea, si de aceea te rog sa ma primesti in casa dumneavoastra!
Iar Craciunoaia ii raspunse:
- Cu mare bucurie, femeie, dar uite ca am barbat rau, care, daca pe noi ne-a stalcit precum ne vezi insati, ce-ti va face dumitale cand va veni acasa si te va vedea?
Maica Domnului insa tot se ruga si Craciunoaie se invoi ca s-o lase sa stea in adapostul boilor.
Acolo nascu pe Iisus Hristos si acolo biata gazda o ajuta cum putu. Intre acestea se vesti pentru intiiasi data luceafarul de seara pe cerul pe care pana atunci nu plutea decat luna numai.
Si dupa luceafarul acesta incepura sa rasara stelele una dupa una, tot mai multe si mai sclipitoare, rasari luceafarul de miezul-noptii, iar la urma incpeu sa se ridice pragul rasaritului si soarele.
Craciun, vazand toate acestea, de unde se afla isi zise:
- De buna seama ca fiicele mele cele netoate s-au apucat si au dat foc casei!
Porni deci spre gospodaria lui. Intre acestea, Craciunoaie mai trimise si fetele, cate una, ca sa vada pe Maica Domnului ce face: merse cea oloaga si, ajungand cum putu in adapostul vitelor, ii crescura deodata picioarele; merse apoi cea ciunga, si cu blagoslovirea lui Iisus Hristos ii crescura la loc maini de aur; merse in urma si cea oarba si ii crescura si ei ochii curati, precum ii avusese la inceput.Venind si Craciun si vazand toate cate se intamplasera la casa lui, fu covarsit de dumnezeiestile minuni si se inchina lui Dumnezeu, multumindu-i ca i-a adus in casa lui pe Maica Domnului pe care a cinstit-o dupa cuviinta.>>

Aceasta povestire este dominata de vrajmasia lui Craciun fata de nasterea lui Iisus Hristos, Craciun fiind om rau care cauta sa o impiedice pe Maria sa nasca in preajma gospodariei sale si isi pedepseste femeia pentru ca nu i-a dat ascultare. Nimic din bunatatea si firea milostiva a Mosului traditional nu se regaseste aici.
Daca odinioara Craciun a fost un zeu cu chip de om ce s-a impotrivit nasterii lui Iisus, astazi numele de "Mos" are tocmai darul de a sterge de pe chipul lui orice trasatura rea, dusmanoasa, lasandu-i doar acele insusiri de caracter capabile sa ne trezeasca afectiunea.In folclorul romanesc, vocabula "mos" coboara divinitatea in randuiala lumeasca. Sacrul nu devine astfel profan ci capata blandete lumeasca, sfintenia e preschimbata intr-o duioasa cumintenie. Incruntarea grozava a lui Mos Craciun s-a convertit intr-o blandete prietenoasa de unchias.
In vocabularul plin de stangacie al copiilor sfiala si respectul fata de un adult fac ca domnii sa devina "nenea" iar doamnele "tanti".Prin "mos", "nene" si "tanti", distantele pier, departarea transformandu-se in apropiere. Suf letul romanesc pare sa se regaseasca mai usor in imaginea unui om fata de care pietatea sau respectul cuvenit lasa locul unei familiaritati care permite o strangere de mana chiar o imbratisare.
Craciun, din inspaimantator si dusmanos a devenit Mos Craciun, intruchipand darnicia si familiaritatea unui batran cu barba alba. Sub influenta imprumuturilor din lumea occidentala Mos Craciun folcloric avea sa se transforme intr-un Mos Craciun european. De cateva decenii copiii sunt indemnati sa-i scrie dorintele lor si darurile pe care le viseaza.