Alaiul sarbatorilor de iarna

Iarna cuprinde un interval sarbatoresc de doua saptamani, care se intinde intre ajunul Craciunului
(24 decembrie) si Boboteaza (6 ianuarie) si cuprinde: Craciunul ( 25 decembrie), Sfantul Vasile
(1 ianuarie) si Boboteaza (Botezul lui Iisus - 6 ianuarie).

Mos Nicolae sau Mos Craciun ?

In folclorul romanesc se face o distinctie clara intre Mos Nicolae si Mos Craciun, cele doua personaje avand chipuri si rosturi diferite. Abia in acest ultim secol aceste personaje vor fi deopotriva inzestrate cu o trasatura noua: obiceiul de a face daruri copiilor. In traditia populara ziua de 6 decembrie este zi de cinstire a Sfantului Nicolae inca din vremea de demult.

Ziua de Ignat

Numita si Ignatul porcilor, aceasta sarbatoare cade in 20 decembrie: este ziua in care a fost randuita datina taierii porcului de Craciun. Taranii cred chiar ca un porc neinjnghiat in ziua Ignatului nu se va mai ingrasa, pentru ca atunci el isi viseaza cutitul. Sa-l mai tii in ograda dupa aceasta data nu e de nici un folos de vreme ce porcul nu mai pune carne pe el, ba chiar poate dauna, caci injunghierea lui cu intarziere poate provoca evenimente neplacute.

Sfantul Vasile

Intai ianuarie, ziua Anului Nou, este inchinata de biserica Sfantului Vasile. Umbrita de petrecerea de Revelion, sarbatoarea Sfantului Vasile se mai tine inca la sate, dar si acolo predomina cu aceasta ocazie practicile magice de ghicire a viitorului, practici cu un vadit caracter pagan. Sfantul Vasile s-a nascut in Cezareea Capadociei. Arhiepiscop de Cezareea in timpul imparatului Constantin cel Mare, el a incetat din viata la varsta de cincizeci de ani,chiar in ziua de 1 ianuarie. Ritualul crestin de pomenire a Sfantului Vasile in prima zi a anului nu a reusit sa inabuse obiceiurile pagane legate de descifrarea viitorului. In nici o alta zi a calendarului actele divinatorii, vrajile si descantecele nu sunt mai numeroase ca in ziua ce marcheaza trecerea de la un an la altul.

Obiceiuri din prima zi a anului

Cel mai raspandit ritual de "citire" a viitorului este, probabil, obiceiul puntilor. Puntea se alcatuieste din doua craci in forma de furca, intre ramurile carora se pune, de-a curmezisul,un bat. Ea simbolizeaza un pod aruncat intre malul anului ce se incheie si cel al anului care sta sa vina. Fiecare fata trebuie sa aiba puntea ei, ca sa poata visa noaptea ce i-a fost harazit sa i se intample in noul an.

Un alt obicei, practicat inca, este masa de Sfantul Vasile. In jurul mesei se aduna un grup de flacai si fete. Sub panza fetei de masa se asaza, in fiecare colt, un obiect a carui semnificatie e cunoscuta de toti participantii.De pilda, intr-un colt se asaza un ban, in altul o bucata de mamaliga, in al treilea o oglinda, iar in ultimul colt o bucata de carbune.

Asezarea obiectelor se face fara stiinta baiatului sau a fetei ce urmeaza sa aleaga unul dintre colturi. Obiectul aflat sub fata de masa in locul ales va indica lucrul de care tanarul va avea parte in cursul anului viitor: cel care a nimerit banul va fi bogat, cel care a aflat mamaliga va avea parte de bucate din belsug, cel care a gasit oglinda va avea chip frumos, iar cel care a dat peste carbune va fi rau si cu inima neagra.

Obiceiul perilor de porc incearca sa anticipeze casatoria. Pe vatra incinsa din casa, un baiat si o fata asaza, fiacare, cate un fir din parul porcului. Incalzindu-se, firele se vor rasuci si vor sfarai. Daca in acest moment ele se apropie, cei doi se vor lua, iar daca firele se indeparteaza, tinerii nu se vor casatori.

Boboteaza

Ziua de 6 ianuarie este randuita in traditia bisericii ca data de cinstire a Botezului lui Iisus. In ajunul Bobotezei, preotul umbla din casa in casa sfintind fiecare incapere cu aghiasma si impartind fire de busuioc. Stravechea practica de purificare a apelor de fortele raului ar corespunde zilei a sasea a Facerii lumii si a fost asimilata de biserica unei nasteri spirituale (Botezul Domnului ). Altfel spus,se considera ca pana la 6 ianuarie –ziua in care, potrivit Parintilor bisericii, Iisus s-a aratat lumii (Aratarea Domnului sau Epifania ), lasandu-se botezat in Iordan de catre Ioan Botezatorul – apele insesi sunt inca impure. De aceea, in aceasta zi reprezentantii bisericii sfintesc – sau "boteaza"- apa.

Bunicii nostri isi mai amintesc cum inainte de regimul comunist, la Bucuresti, de pilda, pe malul Dambovitei, se desfasura o ceremonie religioasa fastuoasa, oficiata de Patriarh in prezenta Regelui, caruia ii revenea sarcina sa arunce in rau crucea , semn al botezului crestin. Ritualul crestin de sfintire a apei e insotit de obiceiuri populare, precum scufundarea in rauri si lacuri, udarea la fantana sau stropirea oamenilor cu un manunchi de busuioc de catre " iordanitori ", flacai organizati in cete si rasplatiti de gospodari ca si colindatorii.

Tot de Boboteaza sau in ajunul ei, in satele din Moldova si Bucovina se auzeau altadata strigatele Chiraleisei (de la grecescul Kyrie Eleison ,"Fie-ti mila, Doamne"), un fel de colind al copiilor acompaniat de clinchete de clopotei, menit sa aduca gazdelor holde bogate in noul an si sa alunge din vazduh spiritele rele. In Bucovina si Muntii Apuseni se practica, in aceeasi zi, Ardeasca, un alt ritual de purificare a sufletului – de asta data cu ajutorul focului – indeplinit de fete si flacai.